"Nu vreau sa stau la camin!"sau"Stau oriunde in alta parte decat la camin!"...Asa ii auzim pe mai toti elevii,mai ales pe cei care provin din alte zone care tocmai au terminat gimnaziul si se pregatesc sa intre la liceu,spunand parintilor...
Sa fie oare adevarat?Eu zic ca da!Mai ales cu vreo recomandare nu prea tentanta din partea vreunui prieten care din nefericire sta si el la camin,poti fi sigur ca nu vei vrea nici in ruptul capului sa li te alaturi.
Si cu toate astea parintii vor incerca sa te convinga si sa-ti arate partea mai buna a statului la camin.Iti vor spune ca acolo iti va fi mai bine,ca vei putea sa inveti,ca vei fi mai aproape de scoala si ca nu vei fi nevoit sa schimbi diferite mijloace de transport (mai ales iarna) iar ei vor fi mai linistiti stiind ca nu vei putea pati nimic rau.
Desi tu incerci din rasputeri sa le explici ca lucrurile nu stau atat de roz precum le vad ei,nu ai nici o sansa! "Trebuie sa stai la camin! Asa e cel mai bine!"
Asa cred ca s-a intamplat cu majoritatea elevilor care stau la camin..Intrebati,ei fie iti vor raspunde ca urasc din tot sufletul caminul,fie ca le este indiferent pentru ca oricum nu au altceva ce face pentru ca daca ar merge la o gazda oricum nu le-ar fi de prea mare folos mai ales ca sunt si destul de scumpe.Dar pe langa acestia exista si o parte carora le place foarte mult viata de camin,mai ales daca au norocul si stau la un camin cu reguli destul de lejere unde au o mare libertate.
Bineinteles,parerile sunt impartite...
Intrebat,insa,un elev al scolii noastre,despre ce parere are despre faptul ca sta la camin,el raspunde categoric:
"-Urasc foarte mult acest camin!Nu am vrut nicidecum sa vin aici! Inca de prima data cand l-am vazut am stiut ca o sa-mi para rau!
Dar care sunt motivele pentru care il urasti?
"-In primul rand mancarea este foarte proasta si nu sunt singurul ce aceasta parere.Cred ca platesc degeaba cartela caci oricum nu mananc prea des la cantina.Apoi conditiile sunt dezastroase:in camera stau cate 6-7 chiar 8,nu avem spatiu sa ajungem pana la usa macar,ca sa nu mai vorbesc si de vestiare care arata jalnic.Ar mai fi si regulile caminului...la cum arata ma mir ca mai exista si asa ceva...pedagogii sunt,totusi prea duri..
Daca ai putea schimba ceva,ai face-o?
"-Daca ar tine de noi cei interni,de a schimba ceva pentru a nu mai avea aceasta retinere fata de statul ca camin,cu siguranta am face-o,dar data fiind situatia nu putem decat sa ne conformam si sa ramanem doar cu parerea de rau ca suntem aici."
Aceasta este parerea unui elev impartasita de foarte multi in situatia lui.Asadar, fie parintii ar trebui sa se mai gandeasc ain privinta cazarii copiilor lor la camin,fie directorii scolilor ar trebui sa faca ceva cu acesta problema:CAMINURILE DEZASTROASE.
miercuri, 24 octombrie 2007
Caminul-"Oroarea Elevilor"
miercuri, 26 septembrie 2007
Sarbatorile Iasului
Sarbatorile Iasului, sarbatorile credintei
In fiecare an, pe 14 octombrie, Iasul devine un adevarat centru al crestinatatii, reunind sute de mii de credinciosi, inalte fete bisericesti si oameni politici, veniti pentru a se ruga, dar si pentru a-si crea o imagine publica.
Iar pentru ca in acea zi Iasul este polul ce atrage oameni din intreaga tara, autoritatile au decis sa-l sarbatoreasca asa cum merita, ca pe un oras al credintei si al culturii. Vreme si... vremuri Chiar daca batrinii spun ca de Sfinta Parascheva natura se arata darnica, in ultimii ani, traditia a fost incalcata de citeva ori - in 1997, vremea a fost mohorita, in 1998 a plouat, in 1999 a fost frig si de abia in 2000, soarele a stralucit pentru a-i lumina si incalzi pe credinciosi. Invingind, insa, capriciile toamnei, pelerinii sositi la Iasi au fost din ce in ce mai multi de la un an la altul, parca veniti sa se roage pentru iertarea pacatelor si rezolvarea problemelor, si ele din ce in ce mai numeroase. Infruntind oboseala si frigul sau ploaia, foamea si setea ori lipsa de confort, cei cu credinta in suflete au venit sa vada si sa atinga moastele Sfintei inainte cu citeva zile de sarbatoarea religioasa. Au dormit pe unde au apucat - pe la rude sau prieteni, in corturile instalate sau pe iarba din curtea Catedralei Mitropolitane - si au stat la cozi uriase pentru a se ruga linga sicriul cu moaste.. Iasul milosteniei Desi pazit de forte de ordine, in zilele de sarbatoare, Iasul a fost impinzit, de fiecare data, de cersetori. Veniti din toata tara, acestia au invatat ca, de Sfinta Parascheva, toti oamenii sint mai milostivi si daruiesc pentru sanatate si noroc. La toate colturile de strada, in preajma bisericilor, la intrarea in blocuri, au aparut infirmi, femei cu copii in brate, batrini orbi care cerseau un colt de piine sau un banut, inmuind chiar si cele mai reci inimi. De fapt, darnicia pare sa fi devenit, de fiecare data, unul dintre atributele sarbatorilor, la fel ca si dorinta de a cheltui banii, desi putini, pe nimicurile insirate la tarabele din preajma Mitropoliei. Iar aceeasi milostenie si ajutorare s-au vazut si atunci cind pelerinii mai avuti i-au hranit pe cei saraci, i-au invelit cu patura lor sau i-au ajutat pe cei carora li s-a facut rau. Zile sfinte In cele citeva zile de sarbatoare, Iasul se schimba deodata, iar rutina obisnuita se transforma intr-o atmosfera aparte, de credinta si bucurie. Pe de o parte, modificarea are loc pentru ca orasul se umple de oameni, iar pe de alta parte, datorita aspectului strazilor, care iau un aer de sarbatoare. Iar peste toate, mireasma de busuioc, ce devine stapina, face ca Iasul sa devina o catedrala enorma, in care oamenii ajung sa creada in minunile faptuite de moastele Sfintei Parascheva, in bunatatea semenilor si sa inteleaga ca, devenind mai buni, au parte de mai multe bucurii si de mai multa intelepciune. (M.P.)
In fiecare an, pe 14 octombrie, Iasul devine un adevarat centru al crestinatatii, reunind sute de mii de credinciosi, inalte fete bisericesti si oameni politici, veniti pentru a se ruga, dar si pentru a-si crea o imagine publica.
Iar pentru ca in acea zi Iasul este polul ce atrage oameni din intreaga tara, autoritatile au decis sa-l sarbatoreasca asa cum merita, ca pe un oras al credintei si al culturii. Vreme si... vremuri Chiar daca batrinii spun ca de Sfinta Parascheva natura se arata darnica, in ultimii ani, traditia a fost incalcata de citeva ori - in 1997, vremea a fost mohorita, in 1998 a plouat, in 1999 a fost frig si de abia in 2000, soarele a stralucit pentru a-i lumina si incalzi pe credinciosi. Invingind, insa, capriciile toamnei, pelerinii sositi la Iasi au fost din ce in ce mai multi de la un an la altul, parca veniti sa se roage pentru iertarea pacatelor si rezolvarea problemelor, si ele din ce in ce mai numeroase. Infruntind oboseala si frigul sau ploaia, foamea si setea ori lipsa de confort, cei cu credinta in suflete au venit sa vada si sa atinga moastele Sfintei inainte cu citeva zile de sarbatoarea religioasa. Au dormit pe unde au apucat - pe la rude sau prieteni, in corturile instalate sau pe iarba din curtea Catedralei Mitropolitane - si au stat la cozi uriase pentru a se ruga linga sicriul cu moaste.. Iasul milosteniei Desi pazit de forte de ordine, in zilele de sarbatoare, Iasul a fost impinzit, de fiecare data, de cersetori. Veniti din toata tara, acestia au invatat ca, de Sfinta Parascheva, toti oamenii sint mai milostivi si daruiesc pentru sanatate si noroc. La toate colturile de strada, in preajma bisericilor, la intrarea in blocuri, au aparut infirmi, femei cu copii in brate, batrini orbi care cerseau un colt de piine sau un banut, inmuind chiar si cele mai reci inimi. De fapt, darnicia pare sa fi devenit, de fiecare data, unul dintre atributele sarbatorilor, la fel ca si dorinta de a cheltui banii, desi putini, pe nimicurile insirate la tarabele din preajma Mitropoliei. Iar aceeasi milostenie si ajutorare s-au vazut si atunci cind pelerinii mai avuti i-au hranit pe cei saraci, i-au invelit cu patura lor sau i-au ajutat pe cei carora li s-a facut rau. Zile sfinte In cele citeva zile de sarbatoare, Iasul se schimba deodata, iar rutina obisnuita se transforma intr-o atmosfera aparte, de credinta si bucurie. Pe de o parte, modificarea are loc pentru ca orasul se umple de oameni, iar pe de alta parte, datorita aspectului strazilor, care iau un aer de sarbatoare. Iar peste toate, mireasma de busuioc, ce devine stapina, face ca Iasul sa devina o catedrala enorma, in care oamenii ajung sa creada in minunile faptuite de moastele Sfintei Parascheva, in bunatatea semenilor si sa inteleaga ca, devenind mai buni, au parte de mai multe bucurii si de mai multa intelepciune. (M.P.)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
