Sarbatorile Iasului, sarbatorile credintei
In fiecare an, pe 14 octombrie, Iasul devine un adevarat centru al crestinatatii, reunind sute de mii de credinciosi, inalte fete bisericesti si oameni politici, veniti pentru a se ruga, dar si pentru a-si crea o imagine publica.
Iar pentru ca in acea zi Iasul este polul ce atrage oameni din intreaga tara, autoritatile au decis sa-l sarbatoreasca asa cum merita, ca pe un oras al credintei si al culturii. Vreme si... vremuri Chiar daca batrinii spun ca de Sfinta Parascheva natura se arata darnica, in ultimii ani, traditia a fost incalcata de citeva ori - in 1997, vremea a fost mohorita, in 1998 a plouat, in 1999 a fost frig si de abia in 2000, soarele a stralucit pentru a-i lumina si incalzi pe credinciosi. Invingind, insa, capriciile toamnei, pelerinii sositi la Iasi au fost din ce in ce mai multi de la un an la altul, parca veniti sa se roage pentru iertarea pacatelor si rezolvarea problemelor, si ele din ce in ce mai numeroase. Infruntind oboseala si frigul sau ploaia, foamea si setea ori lipsa de confort, cei cu credinta in suflete au venit sa vada si sa atinga moastele Sfintei inainte cu citeva zile de sarbatoarea religioasa. Au dormit pe unde au apucat - pe la rude sau prieteni, in corturile instalate sau pe iarba din curtea Catedralei Mitropolitane - si au stat la cozi uriase pentru a se ruga linga sicriul cu moaste.. Iasul milosteniei Desi pazit de forte de ordine, in zilele de sarbatoare, Iasul a fost impinzit, de fiecare data, de cersetori. Veniti din toata tara, acestia au invatat ca, de Sfinta Parascheva, toti oamenii sint mai milostivi si daruiesc pentru sanatate si noroc. La toate colturile de strada, in preajma bisericilor, la intrarea in blocuri, au aparut infirmi, femei cu copii in brate, batrini orbi care cerseau un colt de piine sau un banut, inmuind chiar si cele mai reci inimi. De fapt, darnicia pare sa fi devenit, de fiecare data, unul dintre atributele sarbatorilor, la fel ca si dorinta de a cheltui banii, desi putini, pe nimicurile insirate la tarabele din preajma Mitropoliei. Iar aceeasi milostenie si ajutorare s-au vazut si atunci cind pelerinii mai avuti i-au hranit pe cei saraci, i-au invelit cu patura lor sau i-au ajutat pe cei carora li s-a facut rau. Zile sfinte In cele citeva zile de sarbatoare, Iasul se schimba deodata, iar rutina obisnuita se transforma intr-o atmosfera aparte, de credinta si bucurie. Pe de o parte, modificarea are loc pentru ca orasul se umple de oameni, iar pe de alta parte, datorita aspectului strazilor, care iau un aer de sarbatoare. Iar peste toate, mireasma de busuioc, ce devine stapina, face ca Iasul sa devina o catedrala enorma, in care oamenii ajung sa creada in minunile faptuite de moastele Sfintei Parascheva, in bunatatea semenilor si sa inteleaga ca, devenind mai buni, au parte de mai multe bucurii si de mai multa intelepciune. (M.P.)
In fiecare an, pe 14 octombrie, Iasul devine un adevarat centru al crestinatatii, reunind sute de mii de credinciosi, inalte fete bisericesti si oameni politici, veniti pentru a se ruga, dar si pentru a-si crea o imagine publica.
Iar pentru ca in acea zi Iasul este polul ce atrage oameni din intreaga tara, autoritatile au decis sa-l sarbatoreasca asa cum merita, ca pe un oras al credintei si al culturii. Vreme si... vremuri Chiar daca batrinii spun ca de Sfinta Parascheva natura se arata darnica, in ultimii ani, traditia a fost incalcata de citeva ori - in 1997, vremea a fost mohorita, in 1998 a plouat, in 1999 a fost frig si de abia in 2000, soarele a stralucit pentru a-i lumina si incalzi pe credinciosi. Invingind, insa, capriciile toamnei, pelerinii sositi la Iasi au fost din ce in ce mai multi de la un an la altul, parca veniti sa se roage pentru iertarea pacatelor si rezolvarea problemelor, si ele din ce in ce mai numeroase. Infruntind oboseala si frigul sau ploaia, foamea si setea ori lipsa de confort, cei cu credinta in suflete au venit sa vada si sa atinga moastele Sfintei inainte cu citeva zile de sarbatoarea religioasa. Au dormit pe unde au apucat - pe la rude sau prieteni, in corturile instalate sau pe iarba din curtea Catedralei Mitropolitane - si au stat la cozi uriase pentru a se ruga linga sicriul cu moaste.. Iasul milosteniei Desi pazit de forte de ordine, in zilele de sarbatoare, Iasul a fost impinzit, de fiecare data, de cersetori. Veniti din toata tara, acestia au invatat ca, de Sfinta Parascheva, toti oamenii sint mai milostivi si daruiesc pentru sanatate si noroc. La toate colturile de strada, in preajma bisericilor, la intrarea in blocuri, au aparut infirmi, femei cu copii in brate, batrini orbi care cerseau un colt de piine sau un banut, inmuind chiar si cele mai reci inimi. De fapt, darnicia pare sa fi devenit, de fiecare data, unul dintre atributele sarbatorilor, la fel ca si dorinta de a cheltui banii, desi putini, pe nimicurile insirate la tarabele din preajma Mitropoliei. Iar aceeasi milostenie si ajutorare s-au vazut si atunci cind pelerinii mai avuti i-au hranit pe cei saraci, i-au invelit cu patura lor sau i-au ajutat pe cei carora li s-a facut rau. Zile sfinte In cele citeva zile de sarbatoare, Iasul se schimba deodata, iar rutina obisnuita se transforma intr-o atmosfera aparte, de credinta si bucurie. Pe de o parte, modificarea are loc pentru ca orasul se umple de oameni, iar pe de alta parte, datorita aspectului strazilor, care iau un aer de sarbatoare. Iar peste toate, mireasma de busuioc, ce devine stapina, face ca Iasul sa devina o catedrala enorma, in care oamenii ajung sa creada in minunile faptuite de moastele Sfintei Parascheva, in bunatatea semenilor si sa inteleaga ca, devenind mai buni, au parte de mai multe bucurii si de mai multa intelepciune. (M.P.)
