UNIFORMA O PROBLEMA?

Uniformele scolare ar putea redeveni obligatorii, dupa o pauza de 16 ani. Parintii cred ca scoala nu e loc de parada, ci o institutie pe care o reprezinti chiar si prin vestimentatie.Reintroducerea uniformelor in scoli a starnit discutii aprinse chiar inainte ca proiectul de lege sa fie aprobat.
Dupa ce o eleva a fost injunghiata anul trecut in biroul directorului Scolii Centrale din Bucuresti, un grup parlamentar PSD, din care face parte si fostul ministru al educatiei Ecaterina Andronescu, a propus un proiect de lege privind cresterea sigurantei in unitatile de invatamant.
Actul normativ prevede ca elevii unei scoli sa poarte uniforme, sa aiba ecusoane sau alte semne distinctive, dupa consultarea consiliilor profesorale cu comitetele de parinti."Cei care asigura paza scolii trebuie sa deosebeasca un dealer de droguri de un elev", precizeaza Ecaterina Andronescu ratiunea pentru care a propus aceasta lege."Uniforma nu trebuie generalizata, poate fi la latitudinea elevilor. De altfel, nu trebuie sa fie neaparat uniforma, poate fi un ecuson, un semn distinctiv al scolii, care reprezinta un semn de mandrie", adauga Andronescu.Teama de abandon scolarPresedintele Traian Basescu a respins promulgarea actului normativ. El a avertizat ca "portul uniformei scolare ar deveni o noua obligatie in sarcina familiilor elevilor, iar pentru cei din familii sarace ar putea reprezenta un motiv de abandon scolar". Ulterior, Ecaterina Andronescu a anuntat ca va modifica articolul din proiectul de lege. Astfel, fiecare scoala, fiecare clasa in parte va decide daca elevii vor purta sau nu uniforme. Mai mult, tinerii vor fi consultati in cazul in care vor fi obligati sa vina la cursuri intr-o anumita tinuta. Parintii sunt de acord cu introducerea uniformelor in scoli. Numai cei saraci ar avea ceva obiectii. "Unii parinti sunt de parere ca uniforma scolara aduce un plus de originalitate in tinuta unui tanar", spune Mihaela Guna, presedintele Federatiei Nationale a Asociatiilor de Parinti din Invatamantul Preuniversitar (FNAP-IP). Guna considera ca scoala nu este un podium pentru parada modei.Tinuta, motiv de mandrie"Ca parinte, consider ca elevul trebuie sa poarte cu mandrie uniforma, pentru ca asa arata implicit si mandria de a fi elev, concomitent cu sentimentul de apartenenta la un grup. Dar uniforma trebuie aleasa de catre elevi", adauga presedintele FNAP-IP.Serban Iosifescu, presedintele Agentiei Romane pentru Asigurarea Calitatii in Invatamantul Preuniversitar (ARACIP), este de parere ca obligativitatea uniformelor este "o treaba culturala"."Personal sunt impotriva uniformei pentru ca uniformizeaza", adauga Iosifescu. El propune solutii mai putin costisitoare, precum ecusoane cu coduri de bare sau cartele magnetice, care ar putea fi folosite de elevi la intrarea in scoli. Elevii fug de uniforme, profesorii le vorLiceenii nu vor sa imbrace uniforme. Nu le plac modelele, culorile, dar in primul rand sunt revoltati ca nu sunt consultati. Directorii scolilor sunt pro uniforme, desi nu au sanse de reusita.Elevii. Sacoul visiniu a fost tras peste o bluza mulata, cu decolteul destul de adanc sau cu buricul gol. Fustele in carouri s-au micsorat de la vacanta la vacanta, pana au ajuns de numai cateva degete. "Sunt naspa, nu-mi place culoarea, modelul si, mai ales, nu-mi place sa vin imbracata in fiecare zi cu acelasi sacou", spune o eleva de la "Hasdeu". Forma de protest a tinerilor fata de obligativitatea purtarii uniformelor este una tacuta.Unii poarta sacoul in ghiozdan, pentru a putea intra in liceu. La coltul cladirii se debaraseaza de haina visinie, care zace in rucsac pana se termina orele. "Noi nu am decis nimic, ar trebui scoase", spune o tanara dintr-a XI-a.

Caminul-"Oroarea Elevilor"

"Nu vreau sa stau la camin!"sau"Stau oriunde in alta parte decat la camin!"...Asa ii auzim pe mai toti elevii,mai ales pe cei care provin din alte zone care tocmai au terminat gimnaziul si se pregatesc sa intre la liceu,spunand parintilor...
Sa fie oare adevarat?Eu zic ca da!Mai ales cu vreo recomandare nu prea tentanta din partea vreunui prieten care din nefericire sta si el la camin,poti fi sigur ca nu vei vrea nici in ruptul capului sa li te alaturi.
Si cu toate astea parintii vor incerca sa te convinga si sa-ti arate partea mai buna a statului la camin.Iti vor spune ca acolo iti va fi mai bine,ca vei putea sa inveti,ca vei fi mai aproape de scoala si ca nu vei fi nevoit sa schimbi diferite mijloace de transport (mai ales iarna) iar ei vor fi mai linistiti stiind ca nu vei putea pati nimic rau.
Desi tu incerci din rasputeri sa le explici ca lucrurile nu stau atat de roz precum le vad ei,nu ai nici o sansa! "Trebuie sa stai la camin! Asa e cel mai bine!"
Asa cred ca s-a intamplat cu majoritatea elevilor care stau la camin..Intrebati,ei fie iti vor raspunde ca urasc din tot sufletul caminul,fie ca le este indiferent pentru ca oricum nu au altceva ce face pentru ca daca ar merge la o gazda oricum nu le-ar fi de prea mare folos mai ales ca sunt si destul de scumpe.Dar pe langa acestia exista si o parte carora le place foarte mult viata de camin,mai ales daca au norocul si stau la un camin cu reguli destul de lejere unde au o mare libertate.
Bineinteles,parerile sunt impartite...
Intrebat,insa,un elev al scolii noastre,despre ce parere are despre faptul ca sta la camin,el raspunde categoric:
"-Urasc foarte mult acest camin!Nu am vrut nicidecum sa vin aici! Inca de prima data cand l-am vazut am stiut ca o sa-mi para rau!
Dar care sunt motivele pentru care il urasti?
"-In primul rand mancarea este foarte proasta si nu sunt singurul ce aceasta parere.Cred ca platesc degeaba cartela caci oricum nu mananc prea des la cantina.Apoi conditiile sunt dezastroase:in camera stau cate 6-7 chiar 8,nu avem spatiu sa ajungem pana la usa macar,ca sa nu mai vorbesc si de vestiare care arata jalnic.Ar mai fi si regulile caminului...la cum arata ma mir ca mai exista si asa ceva...pedagogii sunt,totusi prea duri..
Daca ai putea schimba ceva,ai face-o?
"-Daca ar tine de noi cei interni,de a schimba ceva pentru a nu mai avea aceasta retinere fata de statul ca camin,cu siguranta am face-o,dar data fiind situatia nu putem decat sa ne conformam si sa ramanem doar cu parerea de rau ca suntem aici."
Aceasta este parerea unui elev impartasita de foarte multi in situatia lui.Asadar, fie parintii ar trebui sa se mai gandeasc ain privinta cazarii copiilor lor la camin,fie directorii scolilor ar trebui sa faca ceva cu acesta problema:CAMINURILE DEZASTROASE.

Sarbatorile Iasului

Sarbatorile Iasului, sarbatorile credintei
In fiecare an, pe 14 octombrie, Iasul devine un adevarat centru al crestinatatii, reunind sute de mii de credinciosi, inalte fete bisericesti si oameni politici, veniti pentru a se ruga, dar si pentru a-si crea o imagine publica.
Iar pentru ca in acea zi Iasul este polul ce atrage oameni din intreaga tara, autoritatile au decis sa-l sarbatoreasca asa cum merita, ca pe un oras al credintei si al culturii. Vreme si... vremuri Chiar daca batrinii spun ca de Sfinta Parascheva natura se arata darnica, in ultimii ani, traditia a fost incalcata de citeva ori - in 1997, vremea a fost mohorita, in 1998 a plouat, in 1999 a fost frig si de abia in 2000, soarele a stralucit pentru a-i lumina si incalzi pe credinciosi. Invingind, insa, capriciile toamnei, pelerinii sositi la Iasi au fost din ce in ce mai multi de la un an la altul, parca veniti sa se roage pentru iertarea pacatelor si rezolvarea problemelor, si ele din ce in ce mai numeroase. Infruntind oboseala si frigul sau ploaia, foamea si setea ori lipsa de confort, cei cu credinta in suflete au venit sa vada si sa atinga moastele Sfintei inainte cu citeva zile de sarbatoarea religioasa. Au dormit pe unde au apucat - pe la rude sau prieteni, in corturile instalate sau pe iarba din curtea Catedralei Mitropolitane - si au stat la cozi uriase pentru a se ruga linga sicriul cu moaste.. Iasul milosteniei Desi pazit de forte de ordine, in zilele de sarbatoare, Iasul a fost impinzit, de fiecare data, de cersetori. Veniti din toata tara, acestia au invatat ca, de Sfinta Parascheva, toti oamenii sint mai milostivi si daruiesc pentru sanatate si noroc. La toate colturile de strada, in preajma bisericilor, la intrarea in blocuri, au aparut infirmi, femei cu copii in brate, batrini orbi care cerseau un colt de piine sau un banut, inmuind chiar si cele mai reci inimi. De fapt, darnicia pare sa fi devenit, de fiecare data, unul dintre atributele sarbatorilor, la fel ca si dorinta de a cheltui banii, desi putini, pe nimicurile insirate la tarabele din preajma Mitropoliei. Iar aceeasi milostenie si ajutorare s-au vazut si atunci cind pelerinii mai avuti i-au hranit pe cei saraci, i-au invelit cu patura lor sau i-au ajutat pe cei carora li s-a facut rau. Zile sfinte In cele citeva zile de sarbatoare, Iasul se schimba deodata, iar rutina obisnuita se transforma intr-o atmosfera aparte, de credinta si bucurie. Pe de o parte, modificarea are loc pentru ca orasul se umple de oameni, iar pe de alta parte, datorita aspectului strazilor, care iau un aer de sarbatoare. Iar peste toate, mireasma de busuioc, ce devine stapina, face ca Iasul sa devina o catedrala enorma, in care oamenii ajung sa creada in minunile faptuite de moastele Sfintei Parascheva, in bunatatea semenilor si sa inteleaga ca, devenind mai buni, au parte de mai multe bucurii si de mai multa intelepciune. (M.P.)